CERCUL - o organizatie "ultra"-secreta

Cercul - o organizatie secreta care dirijeaza lumea.

Sergiu Celac este singurul membru estic acceptat
Prestigiosul ziar britanic Independent a publicat un socant articol despre clubul occidental ultrasecret si exclusiv al politicienilor si personalitatilor exponentiale, al eminentelor cenusii din arena politica mondiala. Este pentru prima oara când se discuta public despre acest Cerc in care se decideau destinele politice personale, nationale si internationale in perioada razboiului rece. Cortina tacerii a fost distrusa de scandalul provocat in presa si in justitie de presedintele Jonathan Aitken. Articoul din Independent prezinta evenimentul ca pe un adevarat cutremur in zona inalta a politicii mondiale. Despre Cerc se spune ca este finantat de CIA, iar printre scopurile acestei asociatii se numara campaniile internationale menite sa acrediteze sau sa discrediteze persoane si evenimente, sa influenteze politica unor guverne sau hotarârile unor sefi de guverne. Intorcându-ne la articolul publicat in ziarul britanic retinem momentele principale ale celor relatate.

Numele presedintelui nu a fost divulgat niciodata
In urma procesului de calomnie pierdut cu puternicul ziar Guardian si acuzatiei de sperjur, Jonathan Aitken trebuie sa-si depuna demisia din functia de presedinte pentru ca altfel i se va cere sa o faca. In ultimul timp, Aitken si-a ruinat pozitia, primul pas in acest sens fiind demisia din Consiliul Privat al fostului cabinet ministerial al Partidului Conservator. Prin apropiata demisie, Aitken pierde o functie la fel de importanta. Cercul a fost infiintat in perioada razboiului rece, ca una dintre cele mai restrictive si secrete asociatii de politicieni de dreapta cu influenta puternica, de agenti de informatii si oameni de afaceri din cele mai selecte cluburi din Vest. Restrictia era atât de totala incât niciodata nu a fost divulgat numele presedintelui, iar despre existenta Cercului stiau doar câtiva. Un apropiat al lui Aitken a descris in jurnalul sau Cercul drept o adunare de demnitari de dreapta initial si apoi de gânditori, fondata de CIA si care vehicula conceptele razboiului rece. Presedinte inainte de Aitken a fost ministrul conservator Julian Amery, dar el nu este mentionat in evidentele Cercului. Primul sef al grupului a fost Antoine Pinay, fostul premier francez, iar grupul se numea The Pinay Circle. Nici acesta nu a fost consemnat in acte. Unul dintre membrii Cercului contactat de Independent a declarat ca nu poate vorbi despre aceasta problema nici cu gura inchisa. Fondat in anii '50, Cercul intentiona sa intareasca relatiile franco-germane pentru a amortiza agresiunea sovietica din timpului razboiului rece. Cu trecerea anilor, el a propagat din ce in ce mai mult ideile de dreapta, marind si numarul membrilor la 70. Toti erau oameni de afaceri, diplomati, membri ai serviciilor secrete, virtuozi ai polemicii. Membrii erau invitati sa asiste la intâlniri, dar nu aveau dreptul sa solicite acest lucru. De altfel, toata lumea a fost de acord sa pastreze un secret total.

O conferinta a Cercului s-a desfasurat la Bucuresti
Intâlnirile aveau loc de doua ori pe an, toamna la Washington si undeva dincoace de ocean, la o alta data. Obiceiul s-a pastrat si azi. Conferinta din anul acesta a avut loc la Berlin. Printre vorbitori au figurat Sir Percy Cradock, fostul ambasador al U. K. in China si consilierul in probleme de politica externa al lui Margaret Thatcher. Conferintele anterioare s-au tinut la Bucuresti, Frankfurt si Oman. Prezenta in capitala României a Cercului poate fi motivata de apartenenta la grup a ambasadorului Sergiu Celac, singurul reprezentant din Europa Centrala si de Est. Secretarul grupului britanic este Geoffrey Tantum, un fost ofiter de securitate care traieste in Surrey. In Anglia sunt doar 15 membri, majoritatea conservatori, gânditori de dreapta. Liderii sunt Paul Channon si Alan Duncan. David Burnside, fostul sef al relatiior publice din British Airways este si el membru al clubului datorita pasiunii cu care sustine unionismul cu Ulsterul. Vicontele Cranborne, fostul consilier al lui John Major, a participat si el la sedinta. Brian Crozier, autorul binecunoscutului "Razboinicul rece" si foarte apropiat de M.I. 6 si CIA, este si el un vechi membru. Anthony Cavedish, fost ofiter M.I. 5, este un alt vechi membru. Obisnuia sa asiste la adunari si Nicholas Elliot, fost ofiter M.I. 6. Obisnuitii americani i-au inclus pe Bill Casey si William Colby, sefi CIA. Henry Kissinger si Edwin Feulner de la Heritage Fondation erau binecunoscuti. Marele erou adus de Aitken la Cerc a fost Richard Nixon dupa ce acesta a parasit Casa Alba. Din Europa, membri ai Cercului au fost Joseph Bach, fostul sef de cabinet al cancelarului Adenaeur si Jean Violet, un avocat parizian, consilier al serviciilor secrete si de informatii. In 1979, Crozier a prezentat un plan de actiune al Cercului.

Sursele fondului ramân necunoscute
Printre scopuri era si acela de a asigura schimbarea guvernelor din Anglia si Germania, se spune in articolul din Independent. Crozier a notat ca s-a ocupat si de ascensiunea doamnei Thatcher in Anglia. Alte obiective erau: tranzactii financiare acoperite, un serviciu privat de selectare si dirijare a informatiilor, alte servicii sub acoperire condusa de la un post central etc. Planurile priveau Londra, Washington, Paris, München si Madrid. In ciuda terminarii razboiului rece, grupul este mai puternic ca oricând, iar sursele fondurilor ramân necunoscute. Clark si Robin Ramsay, editorii revistei Lobster, magazin ce a incercat sa monitorizeze serviciile secrete, spun ca fondurile sunt asigurate de CIA. Un membru al Cercului a declarat ca fiecare dintre ei, care asista la adunari, este rugat sa plateasca 500 de dolari si ca intregul grup se autofinanteaza. Despre Aitken se spune ca-i placea sa fie in centrul atentiei, adora sa prezideze si era incântat de inaltele intrigi politice. Sedintele cercului nu aveau loc in sali obscure sau in spatii deosebite. Ele se petreceau in jurul unor mese somptuoase, cu meniuri sofisticate si bauturi fine. Se pare ca ambasadorul Sergiu Celac a fost admis in Cerc in perioada sa londoneza.

"Am primit un ajutor neaşteptat de la un coleg care mi-a trimis “povestea” de mai jos. Eu nu aş fi fost capabil sã nãscocesc aşa ceva pentru a lãmuri lumea care este diferenţa între intelligence şi cercetarea ştiinţificã, sondarea opiniei publice, analiza ştiinţificã multi şi interdisciplinarã si alte chestii de genul acesta, care se practicã şi se propovãduiesc în draci, şi împotriva cãrora nu am absolut nimic, dar care împiedicã manifestarea spiritului real a ceea ce ar trebui sã fie intelligence. Adicã ceva simplu, clar, indubitabil şi cu relevanţã asupra a ceea ce este realmente important.

******************

Sherlock Holmes si Dr. Watson se duc cu cortul pe munte si adorm.

Peste noapte, Holmes il trezeste pe bunul sau prieten:

- Watson, uita-te pe cer si spune-mi ce vezi.

Watson raspunde:

- Vad milioane de stele.

- Si ce-ti indica acest fapt?

Watson se gandeste o clipa:

- Astronomic vorbind, imi indica faptul ca exista milioane de galaxii si, potential, miliarde de planete. Astrologic vorbind, imi indica faptul ca Saturn este in Leo. Din punct de vedere temporal, este aproape trei si un sfert. Teologic, este evident ca Domnul este atotputernic si noi suntem mici si nesemnificativi. Meteorologic vorbind, se pare ca vom avea parte de o zi frumoasa maine . Dar ce iti indica tie acest fapt?

Holmes ramane tacut un moment, apoi spune:

-Watson, asta imi indica faptul ca esti un dobitoc. Cineva ne-a furat cortul!!!

*********************

Chiar nu mai trebuie adãugat nimic. Cãci, cine nu înţelege din aceastã poveste, nu poate înţelege din nici o explicaţie suplimentarã.

P.S. Si totuşi, cineva mi-a atras atenţia cã nu înţelege toatã lumea ce şi cum înţeleg eu, tot aşa cum nici eu nu înţeleg ce şi cum înţeleg mulţi alţii. Avea dreptate. Deci, povestea de mai sus este ilustrarea perfectã a douã chestiuni pe care le tot susţin eu prin scrierile mele:

-prima, este legatã de una dintre definiţiile “intelligence”-ului, anume “informaţii analizate, prelucrate şi interpretate prin prisma obiectivelor proprii”, cu sublinierea cã, întrucât tot eu susţin cã nu existã structuri de intelligence independente, se subînţelege cã acele “obiective proprii” sunt, de fapt, obiectivele beneficiarului pe care-l deservesc;

-a doua este legatã de ceea ce trebuie sã ofere structura de intelligence beneficiarului sãu, anume ceea ce îl intereseazã pe el; este lesne de sesizat cã toate interpretãrile lui Watson sunt corecte, dar reacţia lui Sherlock Holmes a fost cea care a fost; cam la aşa ceva se poate aştepta şi o structurã de intelligence care-i spune beneficiarului sãu cam tot ce se poate întâmpla, în condiţiile în care pe el nu-l intereseazã “tot ce s-ar putea întâmpla”, ci doar “ce anume se va întâmpla”. Pentru “tot ce s-ar putea întâmpla” nu are nevoie de intelligence! "