BATALIONUL OPERATII SPECIALE "VULTURII" !

Târgu Mureşul devine centrul Operaţiilor Speciale ale Armatei

http://www.ziaruldemures.ro//fullnews.php?ID=12644

Prin reforma derulată de MapN, Târgu Mureşul începe să redevină un important centru militar. Regimentul pentru Operaţii Speciale, al cărui vârf de lance îl constituie celebrul deja batalion „Vulturii”, a preluat recent în subordine alte două batalioane de paraşutişti din ţară. Comandantul acestui conglomerat de forţe, o structură NATO adevărată, este colonelul Adrian Ciolponea, cel care asigură totodată şi comanda Garnizoanei Târgu Mureş.

După definiţie, Regimentul pentru Operaţii Speciale constituie componenta Forţelor Terestre special instruită şi dotată pentru executarea misiunilor specifice de cercetare, acţiuni de combaterea terorismului, asistenţă militară pentru consilierea şi instruirea altor armate, acţiuni de stabilitate, asistenţă umanitară şi în sprijinul păcii. Mai pe româneşte, o structură de elită a Armatei, de intervenţie discretă, rapidă şi exactă, formată din luptători policalificaţi, curajoşi şi tenace, rezistenţi la eforturi extreme fizice şi psihice. În prezent, câteva zeci de astfel de militari români se află în Afganistan pentru misiuni specifice. Chiar săptămâna trecută a avut loc rotirea detaşamentelor, forţe proaspete ajungând pe teatrul de operaţiuni afgan. Munca lor, deşi aproape necunoscută nou, este extrem de apreciată de partenerii străini din teatrul de operaţiuni.
Prima unitate de operaţii speciale s-a înfiinţat la 1 martie 2003, sub denumirea de Batalionul 1 Forţe Speciale. Cel cunoscut astăzi sub numele de „Vulturii”, vietăţile care simbolizează cel mai bine mobilitatea, silenţiozitatea, puterea, precizia, curajul... Luptătorii din cadrul unităţii au fost selecţionaţi pe baza unor teste dure, care durează aproape un an, şi în urma cărora, conform statisticilor interne, numai 8% dintre candidaţi reuşesc să ajungă la final şi să fie încadraţi în rândul „Vulturilor”. „La noi selecţia se face permanent, pe bază de voluntariat şi numai din cadrul Armatei. Târgu Mureş-ul, fiind în zona centrală a ţării, are avantajul că aria de selecţie este foarte mare”, susţine maiorul Dorel Danciu, ofiţerul de relaţii publice al Regimentului.

Potrivit comandantului Adrian Ciolponea, instruirea centralizată a militarilor şi subunităţilor de operaţii speciale s-a axat pe calificarea şi perfecţionarea în specialităţile: paraşutism, scafandrerie, alpinism, geniu, comunicaţii militare, informaţii militare, operaţii, paramedici şi experţi lingvişti.

Regimentul, la standarde NATO

Astăzi, baza materială consistentă, formată din poligoane de instrucţie, locuri de antrenament pentru paraşutare, săli de specialitate şi pregătire fizică, laboratoarele de limbi străine şi spaţiile de lucru, odihnă şi recuperare, la care se adaugă dotarea cu tehnică şi armament performante, aduc Regimentul de la Târgu Mureş foarte aproape de standardele impuse de NATO. Instruirea militarilor mureşeni a fost testată în diverse exerciţii multinaţionale, cum ar fi cele operate în comun cu forţe ale SUA (2004 şi 2005), exerciţiile „Blue Road 2004” şi „Sabarul” (2005), cu participarea structurilor naţionale specializate în intervenţia antiteroristă, exerciţiile de instruire în comun, în România, Grecia şi Iordania (2005-2006).

Pe frontul din Afganistan, în cadrul Operaţiunii ISAF, „Vulturii” efectuează misiuni de instruire a forţelor de securitate afgane, dar şi misiuni de cercetare specială, acţiuni directe, precum şi alte operaţiuni speciale specifice. Pentru munca lor, mulţi dintre militarii unităţii mureşene au primit medalii şi decoraţii naţionale sau internaţionale.


INTERVIU ALĂTURAT MATERIALULUI:


Reporter: Ce înseamnă Ziua Armatei, 25 octombrie, într-un an când militarii români se află în diverse teatre de operaţiuni din lume?
Col. Adrian Ciolponea: Ziua Armatei reprezintă un moment festiv pentru toţi militarii. Întâi de toate îi comemorăm pe toţi eroii noştri, căzuţi în luptă, şi totodată îi sărbătorim şi îi cinstim şi pe cei activi, aflaţi în diverse operaţiuni sub drapelul României şi al NATO. Sărbătoarea noastră este una cu tradiţie şi cu atât mai mult este importantă astăzi cu cât eforturile noastre sunt îndreptate de câţiva ani spre profesionalizare continuă, tindem spre standardele NATO, vrem să devenim ceea ce trebuie să fie o Armată. În data de 25 octombrie, organizăm la Târgu Mureş o ceremonie militară în centrul oraşului, urmată de depuneri de coroane, la care vor fi invitate oficialităţile oraşului. Vor exista şi momente culturale în cadrul Cercului Militar.

Rep.: Cum se manifestă cultul eroilor în România, comparativ cu SUA, unde v-aţi perfecţionat profesional?
A.C.: E o discuţie mai delicată. La americani, de exemplu, nu se pune niciodată problema scopului prezenţei militarului în teatrul respectiv. Luptă sub drapelul american şi sub cel al NATO, este suficient!

La noi, percepţia publică este că militarii noştri merg în teatrele de operaţiuni din străinătate în special pentru bani! Vreau să vă spun că banii nu sunt atât de mulţi cum unii ar putea crede...Consideraţi că 80-90 de euro pe zi sunt suficienţi pentru aţi risca viaţa în orice moment? Trebuie să existe şi alte motivaţii mai importante decât banii: patriotismul, afirmarea profesională şi spiritul de echipă. Este o mândrie greu de descris când o operaţiune a noastră, românească, iese bine, când primim de la colegii noştri din NATO laude şi decoraţii.

Ne demonstrăm nouă înşine că pregătirea pe care am realizat-o în ani de muncă nu a fost degeaba, a fost bună şi utilă unui scop al României şi partenerilor ei. E o chestiune reală, drapelul românesc şi imnul sunt două lucruri sfinte pentru militarii noştri.

Rep.: Cum s-a rezolvat problema familiei şi imaginii eroului naţional Tiberius Petre?
A.C.: În primul rând, o să-i cinstim mereu memoria, cu fiecare ocazie posibilă, fie Ziua Armatei, ziua de 1 decembrie sau altele...În onoarea lui au fost ridicare plăci comemorative la Cimitirul Eroilor şi la Iernut, muzeul din cadrul unităţii în care a activat îi poartă azi numele, dar şi baza din Afganistan unde a acţionat se numeşte „Tiberius Petre”, la propunerea colegilor americani. Autorităţile locale din Iernut şi Sângeorgiu de Mureş l-au declarat cetăţean de onoare al acestor localităţi. Familia sa a fost ajutată să primească drepturile legale ce-i revin. Soţia lui Tiberius, Dorina, a fost angajată la cerere în cadrul unităţii noastre, la Departamentul Logistică.

Rep.: Care sunt problemele mari cu care vă confruntaţi la nivelul Garnizoanei Târgu Mureş şi ce soluţii există pentru acestea?
A.C.: Vorbim în primul rând de problema locativă. Aproape 70% dintre militarii noştri locuiesc în chirie şi mulţi dintre ei suportă o parte din costuri din veniturile personale. Avem în fază incipientă un proiect de construcţii de locuinţe pentru militari, pe unul dintre terenurile pe care MapN le deţine în Târgu Mureş, sau în zonele limitrofe. Pentru a derula acest proiect avem nevoie însă de trei factori: aprobarea ministerului, rezolvarea finanţării în condiţii acceptabile – negocierea cu băncile - şi lista de clienţi eligibili în faţa instituţiilor bancare. Cum spuneam, suntem în faza de început a proiectului, dar vom face încet, încet toţi paşii necesari.
O altă problemă, pe care am rezolvat-o deja, este ajutorarea familiilor militarilor plecaţi în teatrele de operaţiuni. Pentru asta avem un grup de sprijin în cadrul unităţii dar şi Asociaţia Eagles 09, care, prin diverse programe, sprijină familiile băieţilor noştri.

Rep.: Aţi jurat credinţă patriei şi v-aţi educat în perioada de după Revoluţie. Care este traseul dvs. profesional, în străinătate, în ţară, în Târgu Mureş?
A.C.: Am terminat Şcoala Militară în 1988. Revoluţia m-a prins în Bucureşti, la unitatea care, timp de trei săptămâni, a apărat Radioul. În perioada 1990-2002, am activat într-un batalion de cercetare din Bucureşti, pe toate funcţiile, până la cea de comandant. În 2004 am absolvit Universitatea Naţională de Apărare şi apoi mi-am luat masteratul în domeniul Operaţii Speciale, în SUA, la Monterey. Am absolvit ulterior şi alte cursuri de misiuni speciale în SUA. În perioada 2005-2008 a activat în cadrul Statului Major General – pe o funcţie de Operaţii Speciale. Din mai 2008 am venit la Târgu Mureş, pentru a prelua comanda batalionului „Vulturii” şi a garnizoanei.

Data aparitiei: 2009-10-19

Batalionul 1 Operaţiuni Speciale "Vulturii".


Forţele pentru Operaţiuni Speciale (SOF) sunt elita Armatei Române. Pentru a accede în aceste trupe, un militar este supus la teste draconice timp de şase luni.

Barierele fizice şi psihice sunt împinse la maximum, iar "cadetul" trebuie să fie, în acelaşi timp, paraşutist, alpinist, scafandru şi soldat.

Din zece militari de carieră care încearcă să devină membri ai Forţelor pentru Operaţiuni Speciale, doar unul reuşeşte. Şcoala de Aplicaţie a SOF e localizată în apropiere de Buzău şi "camuflată" într-o unitate de paraşutişti.

Programul a fost demarat după atentatele din septembrie 2001, sub îndrumarea unor instructori ai Armatei SUA.

Militarii care doresc să facă parte din Forţele pentru Operaţiuni Speciale sunt testaţi timp de şase luni, în condiţii similare celor de război, doar unul din zece fiind acceptat

Elita Armatei Române e reprezentată de Batalionul 1 Operaţiuni Speciale "Vulturii", primii instructori ai militarilor noştri fiind americani.

Despre soldaţii români trimişi în Afganistan se vorbeşte atunci când mor. Ultimul căzut la datorie, sergentul-major Dragoş Alexandrescu, a murit acum câteva săptămâni, după ce transportorul blindat în care se afla a "călcat" peste o mină improvizată.

Mai puţin cunoscut este faptul că toţi militarii români care ajung în Afganistan şi în Irak fac parte din unităţi special pregătite pentru asemenea misiuni. Iar cei mai buni dintre luptători provin din Forţele pentru Operaţiuni Speciale (Special Operations Forces – SOF), recent înfiinţate în Armata Română.

Unitate "camuflată" într-una de paraşutişti

Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţiuni Speciale din Armata României funcţionează la Buzău, iar activităţile din interiorul ei sunt foarte "discrete".

Localnicii cred că acolo se află un batalion de paraşutişti. Şcoala poartă numele lui Grigore Baştan, cetăţean de onoare al Buzăului, inventatorul unui tip de paraşută ce-i poartă de asemenea numele. Unitatea de la Buzău a fost iniţial şcoală de aplicaţie pentru paraşutişti. După înfiinţarea forţelor speciale, în anul 2003, a devenit Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţiuni Speciale "Grigore Baştan".

Armata Română are o singură unitate SOF – Batalionul 1 Operaţiuni Speciale "Vulturii", iar cei mai mulţi dintre luptătorii acesteia au fost cooptaţi de la paraşutişti sau de la cercetare.

Misiuni în medii ostile, interzise sau sensibile

După atentatele din 11 septembrie 2001, şi în Armata Română s-a pus problema înfiinţării unei structuri pentru operaţiuni speciale. Ideea s-a concretizat doi ani mai târziu, Batalionul 1 Operaţiuni Speciale fiind oficial înfiinţat la 1 martie 2003. Pregătirea iniţială s-a desfăşurat în anii 2003-2004, cu instructori americani.

Forţele speciale române nu sunt create după un model specific – nici străin, nici românesc. S-a preferat să se preia din experienţa mai multor armate NATO. Asta spre deosebire de perioada de dinainte de ‘89, când Armata Română a avut batalioane pentru misiuni speciale, create după model sovietic.

Potrivit documentelor oficiale, SOF reprezintă "componenta specializată de intervenţie discretă şi rapidă a armatei, în deplin consens cu interesele statului român". Misiunile de bază ale SOF sunt acţiunile directe, cercetarea specială, asistenţa militară în străinătate, operaţiile psihologice (PSYOPS) şi acţiunile de cooperare civili – militari (CIMIC).

Printre misiunile colaterale se înscriu acţiunile contrateroriste, de căutare – salvare în luptă sau de eliberare a ostaticilor. Din punctul de vedere al legislaţiei româneşti, SOF au voie să acţioneze şi pe teritoriul României, şi în afara acestuia, dar specifice SOF sunt "misiunile în medii ostile, interzise sau sensibile din punct de vedere politic".

Forţele Speciale sunt pregătite să acţioneze în orice mediu
Forţele Speciale sunt pregătite să acţioneze ...
Condiţie: despărţirea de familie

Simbolurile clasice ale SOF sunt săgeţile şi pumnalul. Luptătorii SOF – ofiţeri, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi voluntari - sunt recrutaţi de la alte specialităţi militare, nu direct din viaţa civilă: "Nu vii la mine să înveţi să tragi cu puşca – eu te învăţ să tragi mai bine, şi cu un alt tip de armă. Nu vii la mine să înveţi să pui bocancii în picioare – eu te învăţ să mergi eficient" - spune unul dintre instructorii care nu-şi dezvăluie identitatea.

Teoretic, nu există o limită maximă de vârstă pentru a face parte din SOF.

În prezent, majoritatea luptătorilor au circa 28-30 de ani, iar cei mai în vârstă – sub 40 de ani. De la bun început, militarii încadraţi în SOF trebuie să aibă capacitate de efort, spirit de aventură şi "disponibilitatea de a se despărţi de familie".

Membrii SOF sunt, de regulă, căsătoriţi, dar familiile lor trebuie să accepte anumite restricţii, pentru că militarul pleacă frecvent în tabere de instrucţie sau în misiuni externe şi apar probleme de comunicare – "nu poţi sta în fiecare seară la telefon sau pe Internet".

Depăşirea barierelor fizice şi psihice

Militarii care îşi exprimă opţiunea să intre în rândurile SOF sunt testaţi timp de şase luni. Testele sunt extrem de dure. Printre cei care au făcut faţă acestora se numără şi Gabi, un militar a cărui identitate nu poate fi făcută publică.

Fost paraşutist, acesta vorbeşte acum cu lejeritate despre aceste etape: "Selecţia e relativ dură, se testează limitele fizice şi psihice prin privarea de somn. Candidatul trebuie să fie bine pregătit fizic şi psihic, să fie dispus să sară cu paraşuta, să urce pe munte, să facă scufundări. Cam unul din zece candidaţi e acceptat. Sunt limite fizice şi psihice pe care nu toată lumea le poate depăşi. Cei respinşi se întorc la unitaţile de unde au venit, fără ca acest lucru să fie considerat o ruşine: "Tu eşti bun, dar nu pentru noi. Mergi la Poliţia Militară!".

Aproape toţi luptătorii din Batalionul 1 Operaţiuni Speciale au participat la misiuni internaţionale. Spre deosebire de alţi militari, ei nu se înscriu pentru asemenea misiuni în mod individual, ci sunt repartizaţi prin rotaţie, pe subunităţi. Din Batalionul de Forţe Speciale au făcut parte şi doi militari români care au fost grav răniţi în Afganistan - sergenţii Valerică Slăniceanu şi Laurenţiu Şerban.

Militarii au armament şi echipamente de ultimă generaţie
Militarii au armament şi echipamente de ultimă ...
Axiomele SOF

Oamenii sunt mult mai importanţi decât tehnica.

Calitatea este mai bună decât cantitatea.

Forţele pentru Operaţiuni Speciale nu pot fi produse în masă.

Serviciile speciale competente nu pot fi create după apariţia situaţiilor de criză.

Nu vii la mine să înveţi să tragi cu puşca – eu te învăţ să tragi mai bine şi cu un alt tip de armă. Nu vii la mine să înveţi să-ţi pui bocancii în picioare – eu te învăţ să mergi eficient
Instructor SOF