CFR - Consiliul de Relatii Externe

Council of Foreign Relations (CFR). Consiliul de Relaţii Externe.

„Autenticul guvern de la Washington este invizibil şi-şi exercită puterea din spatele scenei.”
Felix Frankfurter( judecător la Curtea Supremă, membru CFR)

Este considerat ca fiind „adevăratul guvern al SUA.”
CFR a fost creat în 1921, de colonelul Edward Mandell House, consilierul omniprezent şi omnipotent al preşedintelui Woodrow Wilson, ca o predare de ştafetă a Mesei Rotunde. Banca Morgan s-a ocupat de finanţarea sa.
Membrii se întrunesc în sesiuni închise la nivel înalt, pentru a dezbate chestiuni legate de apărare şi teme militare, drepturile omului, ştiinţă şi tehnologie, globalizare, ca şi implicarea opiniei publice în politică şi societate.
Oficial, Consiliul Relaţiilor Externe se defineşte ca un centru de cercetări cu privire la relaţiile internaţionale. Raportul său din 1999 subliniază următoarele:
1.Creşterea înţelegerii în problemele mondiale şi găsirea de idei noi pentru politica externă americană.
2.Transformarea Consiliului într-o organizaţie naţională, pentru a beneficia de abilitatea şi experienţa liderilor la nivel naţional.
3.Descoperirea şi stimularea generaţiei următoare de filosofi şi lideri pentru politica externă.
Conform teoriilor conspirative, în spatele caracterului aparent inofensiv pe care îl afişează Consiliul, se ascunde o puternică organizaţiei para-masonică şi una din cheile instaurării guvernului mondial din secolul al XX-lea şi până în zilele noastre. CFR a devenit platforma socială de putere a Americii. Acest consiliu se află deasupra marilor partide politice, la fel ca şi una dintre sursele sale de recrutare, Skull and Bones.
La început, au alcătuit conducerea CFR practic toate băncile internaţionale americane, bărbaţii cei mai influenţi din guvern, comunicaţii, afaceri, marile finanţe, muncă, fundaţii şi mediul intelectual.
Printre cei care au acuzat CFR de urmărirea unor interese oculte figurează şi un fost membru al Consiliului, amiralul Chester Ward. Potrivit acestuia, în interiorul organizaţiei există “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcătuit din bancheri de pe Wall Street şi principalii lor agenţi. Scopul lor principal este acela de a obţine un monopol bancar mondial de la indiferent ce putere va ajunge să controleze guvernul global. Această facţiune este condusă de fraţii Rockefeller”. Din rîndurile CRE provin numeroşi demnitari din ultimele administraţii americane şi un fost preşedinte, George Bush, tatăl actualului lider de la Casa Albă.
Organizaţia are peste 3500 de membri şi foloseşte revista Foreign Affairs pentru a-şi exprima ideile pe care vrea să şi le facă publice. Membrii americani ai Clubului Bilderberg fac parte şi din CFR, ca şi, încă de la crearea agenţiei, aproape toţi directorii CIA. Toate Administraţiile SUA au racolat membri din rândurile ei.
În 1998, când preşedintele Bill Clinton era ameniţat cu destituirea, din cauza scandalului provocat de legătura lui cu bursiera Monica Lewinsky, e a fugit la New York, ca să ceară ajutorul prietenilor lui din CFR, aşa cum a relatat ulterior redactorul şef al Foreign Affaires, John F. McManus : „Bill Clinton ştie prea bine că a obţinut preşedinţia fiindcă membrii societăţii secrete din care făcea parte l-au ales şi sperau să le ducă planurile mai departe.”
Mediile creştine critică, de asemenea, de mai bine de un deceniu existenţa acestor societăţi. Jurnalistul James Perloff şi nu numai, arată că se duce o luptă îndârjită „între împărăţia lui Iisus şi demonicul guvern mondial: împărăţia Anticristului. Mulţi americani importanţi din establishment fac parte dintr-una din taberele de conflict, nu chiar din cea recomandată de Scripturi. Fie conspiratori ori nu, fie conştienţi sau nu de ultimele consecinţe ale acţiunilor lor, puternica lor influenţă a ajutat lumea să se îndrepte spre evenimente apocaliptice.”
Pe un plan mai puţin spiritual se situează, imediat după alegerile prezidenţiale din 1972, următorul comentariu al profesorului Gary Allen: „Realmente nu există nici cea mai mică diferenţă între vechiul guvern mondial al CFR, partizanul lui Nixon(republican), şi noul guvern mondial al CFR, partizanul lui Humphrey(democrat). S-a schimbat doar retorica, pentru a înşela lumea.” Mulţi experţi au continuat să observe acest paralelism între succesivii candidaţi democraţi şi republicani. Un exemplu recent în constituie alegerile prezidenţiale din 2004, în care „s-au confruntat” George W. Bush şi John Kerry, amândoi membri ai Skull and Bones şi ai CFR.