CERCURI ALE PUTERII IN SPATELE SECRETULUI OZN !

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

CERCURI ALE PUTERII IN SPATELE SECRETULUI OZN !

Mesaj  RADU la data de Mier Ian 13, 2010 12:37 pm

Dupa ce in copilarie si la maturitate am intrat in contact cu civilizatii extraterestre, am pus bazele CSETI (Center for the Study of Extraterrestrial Intelligence – Centrul pentru Studiul Inteligentei Extraterestre) pentru a formaliza protocoalele de contact si a le preda si altor oameni, lucru pe care il realizam prin intermediul weekend-urilor de instruire din cadrul CSETI.

Am realizat destul de devreme ca exista forte umane ce nu pot fi ignorate, a caror scop este acela de a descuraja sau bloca interactiunile pasnice cu extraterestrii. Abordarea mea consta in: (1) a invata oamenii cum sa contacteze civilizatiile extraterestre intr-un mod pasnic, si (2) a face cunoscut guvernelor, armatei si publicului larg adevarul cu privire la acest subiect.

Imi place sa imi privesc cartea pe care am scris-o (Hidden Truth – Forbidden Knowledge) drept destainuirea mea personala, din moment ce contine elemente din calatoria mea spirituala, din interactiunea mea cu civilizatiile extraterestre si cu asa zisul „guvern secret”. Acest capitol arunca o privire asupra acestei entitati si asupra modului in care membrii ei opereaza.

In 1993, inainte de a realiza o scurta expunere directorului CIA, persoana mea de contact pentru intalniri la nivel inalt a sugerat sa dam numele de Project Starlight (Proiectul Lumina Stelelor) operatiunii noastre. Asa se chema deci in zilele de inceput.
Filozofia din spatele lui era sa strangem cele mai bune dovezi care erau disponibile, dovezi care sa fi fost riguros testate si demonstrate si sa indentificam martori apartinand armatei, servicilor de informatii si diferitelor corporatii.

Apoi, avand in mana un caz de fier, am fi pus la curent servicile de informatii, armata, Congresul, liderii Natiunilor Unite si liderii din intreaga lume, inainte de a realiza o dezvaluire publica.

Stiam ca este crucial ca cel putin sa dam o sansa sistemului. Este foarte important sa intelegem ca intentia noastra nu a fost pur si simplu de a intra ca un taur intr-un magazin de portelanuri si de a face cunoscute toate acele informatii extrem de sensibile, fara sa instintam inainte liderii constitutionali ai lumii si a ii invita si pe ei sa participe. In acea perioada multi oameni credeau ca sunt stupid si naiv, caci „acesti oameni” nu se vor implica in ceva atat de controversat.

Dar nu aceasta este problema! Problema este, din perspectiva noastra, ca aveam responsabilitatea morala de a le oferi cel putin o oportunitate de a face ceea ce trebuie, ceea ce este bine – si daca nu faceau acest lucru atunci era o problema ce tinea de constiinta lor si nu de a noastra.

Simteam cu putere ca avem obligatia de a oferi acestor lideri evaluarea prezenta a situatiei si sa le spunem: „Trebuie sa adoptati un rol de conducator daca vreti ca acest lucru sa fie realizat de catre voi si nu de catre un grup exterior (era vorba despre Disclosure Project – Proiectul Dezvaluirea si CSETI). Aveti acum o oportunitate ideala ce s-a ivit dupa sfarsitul razboiului rece, de a intrerupe seria de dezinformari si de a lua un nou start”.

Dupa ce m-am intalnit cu directorul CIA, o persoana de contact mi-a aranjat o intalnire cu anchetatorul sef al senatorului Byrd si consilierul comitetului senatorial ce se ocupa cu repartizarea de fonduri. Senatorul Byrd era presedintele acestui comitet si era un om ce avea o pozitie foarte puternica.

Acest om se numea Dick D’Amato – a nu fi confundat cu senatorul D’Amato din New Jersey. Dick D’Amato avea o autorizare ce ii permitea sa aiba acces la informatii clasificate ca STRICT SECRETE si avea autorizatie de somatie [ capacitatea unei agentii de a impune ca o agentie sau un angajat al unei agentii sa apara in fata unui tribunal sau sa trimita dovezi care pot fi folosite pentru a determina solutionarea unui caz sau a unei probleme. n.t.] din partea comitetului senatorial.

Ne-am intalnit intr-o camera de intalniri a comitetului senatorial pe probleme de fonduri – o camera imensa, bogat impodobita, cu o imensa masa ce avea placute de alama cu numele fiecarui membru al comitetului.

Mi-a spus: „Am fost rugat de catre senatorul Byrd si de catre altii sa arunc o privire asupra acestor lucruri si am ajuns suficient de aproape pentru a sti ca aceste proiecte exista cu adevarat. Dar iti spun ca desi am o autorizare ce imi permite accesul la informatii STRICT SECRETE si desi am autorizare de somatie din partea comitetului senatorial nu pot avea acces la aceste proiecte.”

Nu voi uita niciodata ce mi-a spus cand s-a uitat la mine: „Ai de a face cu echipele tuturor proiectelor intunecate ce se lupta intre ele, asa ca ai grija. Mult noroc!” Si asta a fost tot.

Dick D’Amato si oamenii ca el stiu ca aceste lucruri sunt reale dar nu pot avea acces la ele si nici nu pot controla cheltuielile statului.
Accesul la aceste proiecte nu are nimic de a face cu rangul sau pozitia ci doar cu faptul de a fi sau nu dispus sa pastrezi mai departe secretul. Acesta este singurul lucru care conteaza: daca esti sau nu dispus sa intri in joc si sa respecti regulile lui.

In interiorul guvernului din umbra

Acea organizatie care nu ar trebui sa controleze lucrurile, dar care totusi le controleaza este formata dintr-un grup transnational ilegal de talhari, a carui membrii nu sunt doar cruzi si criminali, ci actioneaza fara a avea absolut nici o autoritate legala. Cand ai de a face cu ceva atat de important, implicand tehnologii atat de puternice precum cele descrise, incepi sa realizezi riscul ce si-l asuma intreaga omenire prin faptul ca permite ca aceasta mascarada intreaga sa se desfasoare, deceniu dupa deceniu, fara a fi deloc verificata.

In 1994 un prieten de-a lui Bill Clinton a venit la mine acasa, dupa ce avusesem intalnirea cu directorul CIA. Era un tip foarte cordial. A spus: „Stii, toata lumea este de acord cu recomandarile tale, dar toata lumea este de acord cu faptul ca daca presedintele face ceea ce i-ai sugerat lui si directorului CIA – adica sa isi exercite puterea executiva pentru a patrunde in interiorul acestei operatiuni si sa o dezvaluie – atunci va sfarsi precum J. Kenedy.”

Am crezut ca glumeste si sa fiu sincer, am ris zgomotos. M-am gandit: „Ei nici chiar asa”. Insa acesta era foarte serios. Si mi-a dat foarte clar de inteles acest lucru.
Asa ca am trecut printr-o multime de crize interioare pe masura ce am realizat ca guvernul Statelor Unite – impreuna cu guvernele celorlalte state – sunt de fapt ostatici ale unui grup ilegal de talhari, care poseda o tehnologie ce poate da tumbe in jurul unui avion de lupta invizibil B2 Stealth si pot, la vointa, pune capat unui presedinte sau oricarei alte persoane care le sta in cale. Acest lucru mi-a fost dat foarte clar de inteles de catre oamenii ce faceau parte din cercurile interioare ale celor mai mari coridoare ale puterii de pe Pamant.

Evident, acest lucru a apasat foarte greu asupra mea. As putea spune ca perioada 1992-1998... acesti sase ani, au fost extrem de traumatizanti pentru mine. Mi-am tinut capul sus si public am mers inainte, dar la nivel personal, in profunzime, eram devastat. Niciodata nu mi-am pierdut increderea in ceea ce ar trebui sa facem, dar imi era foarte clar ca era vorba despre o munca enorma, ca era deja tarziu si ca miza aflata in joc era imensa.

"In timpul unei pauze, un om m-a tras deoparte intr-un balcon si mi-a spus: „Stii, noi am aflat ca ai avut acea intalnire cu directorul CIA si ca furnizezi informatii presedintelui, dar trebuie sa stii ca acesti oameni nu stiu nimic si niciodata nu vor stii nimic. Trebuie sa intelegi ca ar trebui sa vorbesti cu oameni ca noi.

Oamenii care au de a face cu asa ceva sunt oameni care au o multime de contracte cu guvernul. Si ar trebui sa vorbesti cu anumiti think-tanks [termen ce desemneaza un grup de indivizi dedicati cercetarilor sinergistice de inalt nivel asupra unor subiecte diverse, de obicei in laboratoare militare, corporatii si alte institutii. De obicei termenul se refera in mod precis la organizatii ce sustin teoreticieni si intelectuali ce se straduiesc sa realizeze analize sau recomandari politice. n.t.], cu anumite ordine religioase si cu anumite ordine de preoti iezuiti ce detin controlul asupra transferului de tehnologie. Si ar mai trebui sa vorbesti cu...” Si mi-a dat o intreaga lista."

http://www.nexusmagazine.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=13119&Itemid=26&limit=1&limitstart=0

RADU
Admin

Mesaje : 46
Data de inscriere : 17/11/2009
Localizare : Bucuresti

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum